Definita in 1000 de cuvinte , si inca nu-i de ajuns !

Iubirea e un sentiment de-o complexitate izbitoare. Uneori apare la momentul potrivit , alteori nu.


Te poate face sa simti ca esti in al 9-lea cer , sau sa ai impresia ca esti primul si ultimul om de pe acest pamant , care sufera si va suferi pe veci.


Poti sa iubesti fara sa vrei , sau sa-ti doresti din tot sufletul sa-i poti darui cuiva iubirea ta sincera , si ceva sa nu functioneze asa cum ar trebui.
In iubire e cel mai usor sa ranesti , sa tradezi , sau sa fii victima acestor fenomene tu insuti.


De la atasamentul fata de o persoana , pana la a se dezvolta sentimente puternice fata de aceasta , e doar un pas. Deseori se intampla sa-ti gasesti linistea in chipul si cuvintele unui om pe care stii ca nu-l poti avea niciodata . Intr-un om in care ai cea mai mare incredere , cu care te intelegi cum n-ai facut-o cu nimeni altcineva , dar...cu care , in acelasi timp stii ca nu vei lega niciodata o poveste de dragoste in adevaratul sens al cuvantului.


Exista iubiri trecatoare ce se leaga rapid , destramandu-se la fel de brusc...Insa , desi mai greu intalnite , avem in viata de zi cu zi exemple de iubire adevarata.
Stii despre ce vorbesc ? Cu siguranta ai simtit si tu macar o data , ca in ochii unei singure persoane se ascunde lumea toata , se dezleaga toate miturile lumii ,ca acolo exista raspuns la orice intrebare si rezolvarea oricarei probleme.


In concluzie , iubirea nu e un sentiment usor de definit , de atins sau de modelat. Din contra ! in spatele acestui cuvant folosit de atatea milioane de suflete , se ascunde un numar infinit de povesti de viata , de sacrificii , de lacrimi, zambete si vise..Un infinit de torte stinse sau inca aprinse , de teluri inalte realizate sau neatinse.

Sfarsit.
By SK :*:*

why..?

De ce nu e posibil sa-ti educi sufletul ? sa faca doar ceea ce-i permiti?
De ce nu le poti porunci ochilor pe cine sa priveasca cu dragoste si pe cine nu ?
De ce nu poti sa-i poruncesti inimii sa nu mai bata uneori ?
De ce nu poti opri timpul in loc ?
Si mai ales...ce semnifica defapt iubirea adevarata ? E oare reala ?!

Pasiune inselatoare.

A pasit pe trotuarul umed , incercand sa isi aminteasca daca din graba a uitat ceva.
S-a oprit , uitandu-se continuu spre coltul in care el urma sa apara.
In cateva zeci de secunde l-a zarit pasind hotarat spre sosea.A intors usor capul , atingand cu buzele nasturele inghetat al paltonului .A tresarit usor , apoi l-a furat cu coada ochiului cateva secunde.
Nu-l vazuse de zile intregi ; Era asa cum il stia din totdeauna : priverea rece , ochii aprigi si pozitia dreapta a corpului.
Au ramas in aceeasi formatie cateva minute ; ea de-o parte , el de cealalta.
Din cand in cand fiecare dintre ei trisau , privindu-se amagitor spre a depista schimbarile ce ar fi putut aparea intr-un timp relativ scurt.
Pareau amandoi linistiti , insa in interior lucrurile nu erau tocmai asa.
Stiau amandoi ca nu va fi acesta sfarsitul , stiau ca se doresc atat de mult incat vor ceda.Ea totusi nu vroia sa se gandeasca la astfel de lucruri , isi facuse destul rau.
In final , ea s-a indepartat spre o statie vecina , sperand ca vantul rece sa nu ii mai arda fata atunci cand ii usuca lacrimile.
El a ramas in urma , a privit-o lung , apoi urmarindu-i fiecare miscare , a pornit in spatele ei pe acelasi drum.
Era ca si cum ar fi urmat-o pana la capat , indiferent unde il va duce ; Ca si cum i-ar fi fost teama ca ea sa nu pateasca ceva rau sub ochii lui ; Parea ca se lasa purtat de sentimente facand intocmai ce-i dicteaza inima ; 
Drumurile s-au despartit insa ; Ea a oprit un taxi , indepartandu-se usor , usor de locul unde el incremenise privind-o cum ii scapa printre degete.
Intreaga zi s-au gandit unul la celalalt ; Ea era deja obisnuita sa verse lacrimi de dor , insa de aceasta data focul se aprinsese si in sufletul lui.
Ii era teama , ca odata ajunsa la destinatie un " altul " o va cuprinde in brate si ii va spune cat este de frumoasa.
Pe de alta parte , stia ca inima ei e la el , si ca in ochii sai nimeni nu-l va putea egala , chiar daca noul ei iubit ar avea de zeci de ori mai multe calitati, si s-ar comporta de mii de ori mai frumos decat el.
Zilele treceau , si ea plangea seara de seara auzind in jurul sau numai zvonuri cum ca cel ce ii tine inima captiva deja ar fii inlocuit-o ; Ramanea pe ganduri cand vedea notificarile lui de pe retelele de socializare , ce contineau numai semne din partea rivalelor sale , ce concurau pentru inima lui , considerandu-l un simplu trofeu , ce odata castigat , e lasat in vitrina ca si cum nu ar semnifica nimic , transformandu-se foarte usor intr-un obiect vechi si prafuit.
Stia ca e singura care il vrea pentru ceea ce e , il iubeste neconditionat si cea care il cunoaste atat de bine.Totusi in aceste momente de cumpana , pare ca nu-l cunoaste deloc.
Totul a continuat asa , pana cand .. Intr-o zi de vineri s-au intalnit din nou.
Le era dor sa se priveasca , sa glumeasca si sa se necajeasca unul pe celalalt.Toate astea s-au intamplat , pana cand , intr-un moment de liniste , privind-o adanc , i-a inlaturat parul de pe obraji , si a sarutat-o usor.
Ea a izbucnit in lacrimi , prizandu-l de mana , dorindu-l din ce in ce mai mult , fiindu-i imposibil sa se abtina din a-l saruta.
In final au ajuns la destinatie , separandu-si drumurile ; 
Intreaga zi s-a gandit la el , au inceput sa comunice ca inainte , au clarificat vorbele rele ;
Isi imagina ca il va avea din nou , ca toata suferinta nu a fost in zadar , ca o picatura hoinara de dragoste se mai afla si in sufletul lui.
Seara s-au intalnit din nou , lasandu-se prada sarutarilor pline de pasiune.
Ea a ajuns acasa zambind , toti mirandu-se de seninatatea sa ciudata , avand in vedere starea sa de spirit din ultima luna.
Cu zambetul pe buze , a aprins computerul pentru a continua sa tina legatura cu cel ce tocmai ii confirmase toate banuielile.
 Isi pregateste pozele cu ei , din vremea cand erau de nedespartit,urmand ca unele noi sa le inlocuiasca in curand.
Abia asteptase momentul in care va putea sa se afiseze din nou fara incordare in prezenta lui .
Intra in contul sau de pe site-ul de socializare , ii acceseaza profilul si ramane incremenita.
Se ridica de pe scaun , dar cade in genunchi plangand. 
In topul actualizarilor lui , se deslusea starea sa civila  , insotita de o poza ce focalizase un sarut fals , rece si inselator , ce se desfasurase intr-un cadru deloc romantic , in care o alta fata juca rolul de "indragostita" standu-i incordata in brate ; 
Acest sarut poate aparent neinsemnat , ei i-a distrus orice speranta , avand un impact emotional extrem de puternic asupra sa ; A realizat ca defapt pentru el nu insemnase nimic aceasta zi , in niciun caz ce reprezentase pentru ea ; 
Si a sfarsit cum era de asteptat , tremurand intr-un colt al camerei sale , devenind o prada a depresiei.

Sunt tot eu ...

Sunt tot eu , desi toti spuneti ca nu ma mai recunoasteti.Era normal , s-a rupt o parte din mine , de aici rezultand schimbarea asta rapida.

Cu totii incercati sa-mi smulgeti un zambet , incercati sa ma faceti sa inteleg ca nu e capat de lume..Dar nu !

Nu cred ca o sa reusesc sa inteleg vreodata ,  pentru ca nu caut o explicatie , nu caut motive , caut doar linistea de altadata.Se dezlantuie o furtuna continuua in sufletul meu , parca nu se opreste niciodata , aduna tot in calea sa , imi tulbura fiecare zi.

E a 16-a zi de cosmar , si nu s-a schimbat nimic ; aceeasi stare de spirit , acelasi om , aceleasi amintiri care nu-mi dau pace.

Nu-mi ramane decat sa astept , sa numar orele , minutele, stiind ca o sa mai doara o luna , doua , trei ...

Sa merg pe strada si sa-mi apara in fata , sa inchid ochii si sa mi-i deschida o lacrima rece.

Sa trec prin acele locuri si sa-mi amintesc de tot , sa ma opresc intr-un colt fara sa mai aud ceva in jurul meu , sa mi se inclesteze buzele , fiindu-mi imposibil sa mai rostesc vreun cuvant, si sa ma pierd in timp avand doar prietenii ce incearca din rasputeri sa ma dezlege de trecut , insa ... fara rezultat.

Inceput de noiembrie.

Încă simt aroma clipelor in doi. Traiesc in trecut de ceva timp , si nu vreau sa imi revin vreodata , acolo totul e perfect.
Au disparut culorile vii printre care ne plimbam , au disparut zambetele , caldura din priviri , s-au dus parca toate pe un taram necunoscut ; As face orice sa le recapat , insa am invatat ca trebuie sa iti las cale libera , pentru a te indrepta catre cine si ce iti doresti tu ;
Doar gandul ca nu mai esti " acolo " ma face sa disper , sa ard de durere.
In ultima vreme nu era chiar bine , cuvintele tale ma loveau seara de seara , raceala din sufletul tau imi ingheta cu totul sperantele si visele , insa stiam ca inca te pot atinge , iti pot auzi oricand vocea , te pot strange in brate si in suflet totul ramanea la fel ; Nu vroiam sa renunt la tine , nu acceptam ideea ca partea asta a vietii mele cladita de noi va cunoaste vreun sfarsit .
Era de ateptat sa doara , sa-mi lipsesti , sa trec prin starea de acum insa totul e atat de nesigur , parcă asta nu merita sa fie sfarsitul.Nu e menit sa fie asa , e imposibil ... S-a naruit totul dintr-o data si nu inteleg de ce ; 
Mă întreb continuu de ce a fost scris asa undeva in stele , de ce trebuie sa pierd acel suflet fara de care sunt goala pe dinauntru , n-am pic de liniste ;
M-am ascuns intr-un colt , privind in jurul meu ; Printre freamatul frunzelor ce cad parca iti aud vocea...E doar in mintea mea , asa ca ma prabusesc si eu odata cu ele intrebandu-ma printre lacrimi :
 De ce nu suntem acum impreuna ,  privindu-ne prin ochi pana in adancul sufletului ?
Unde au dispărut toate..?
Sfarsit...
PS : Mai stii ?...In caz ca te voi pierde , eu am sa te astept privind la geam in fiecare seara , am sa-mi aduc aminte cum ma strangeai in brate simtindu-ti bataile inimii.
Chiar daca imi vei insela din nou iubirea cu vorbe dulci , eu tot te voi iubi.
Chiar daca imi gresesti te voi ierta si nu voi uita milioanele de clipe in care m-ai facut sa plang de bucurie.
Imi va tresari inima zi de zi , caci amintirea ta nu mi-ar fi de ajuns sa-mi hranesc dorul de tine.