Promitem unul altuia că ne vom respecta,că noi ne vom înţelege, că ne vom iubi necondiţionat şi nemărginit.
El promite că n-o să te mintă , că nu te va lovi , că nu se va feri de tine şi că va lupta pentru iubirea voastră.
De-a lungul relaţiei toate astea se consumă,e ca o bucată mare de gheaţă care se topeşte sub acţiunea razelor calde ale soarelui. De ce aleg să fac comparaţia asta şi nu spun ceva de ordin negativ? Pentru că nimic nu e întâmplător şi orice sfârşit nu e un pas înapoi,ci unul înainte !
După ce se petrec lucruri urâte ,primeşti jigniri , lovituri şi atâtea mişcări bruşte , în loc de tandreţe şi vorbe calde, nu ai - chiar NU ai ce regreta !
E nevoie de control şi de o gândire logică, e nevoie să fim cu capul pe umeri şi să ne gândim ce e bine sau nu pentru noi.
Dragi femei din întreg Universul , nu vă sacrificaţi zâmbetul şi liniştea în numele unei iubiri !
O mare dragoste nu cuprinde astfel de lucruri . Marea dragoste a fiecăreia dintre noi e îndeajuns de cuprinzătoare încât să ne mulţumească , să ne alimenteze sensibilitatea şi feminitatea :)
E cea mai mare greşeală să tragi de o relaţie până se epuizează tot "frumosul" din ea.
Capul sus ! Dacă vă regăsiţi în acest post, nu uitaţi : marea voastră dragoste nu v-a apărut încă în cale , nu e cea pe care o trăiţi acum , nici fostele relaţii...e cea care urmează, şi va veni cu siguranţă , pentru că în acest moment în care tu citeşti gândurile mele , sufletul tău pereche e undeva prin lume şi se gândeşte necontenit la tine.
:)
Nu ştiu dacă e numai părerea mea, dar sunt cuprins de tristeţe când văd cum ne depărtăm unii de alţii. Cum alegem să renunţăm la a avea răbdare şi perseverenţă când vine vorba de subiectul ăsta. Am impresia că se întâmplă ceva foarte rău în timpurile pe care le trăim, bărbatul şi femeia mai mult se îndepărtează unul de celălalt, în loc să caute să se aproprie şi aprecieze. Şi dacă e să fie împreună, e mai mult o relaţie superficială... Foarte sad! Din întreg ne-am născut şi către întreg trebuie să tindem. Nu se poate face ceva unul fără celălalt. Suntem dependeţi unii faţă de alţii. Totul e masculin şi feminin, zi şi noapte, bine şi rău, yin şi yang. Din nefericire, ne respingem, fetele critică băieţii iar băieţii critică fetele... asta e. Ar trebui să căutăm nu doar a înţelege ce se întâmplă, dar şi cauza, apoi s-o rezolvăm. Nimeni n-are dreptul de a fi mai presus unul faţă de altul. Şi voi, şi ei meritaţi un tratament uman. Chiar aş vrea să nu mai fie atîta suferinţă şi melancolie, mi-aş dori să fiţi fericite şi fericiţi... :( Ceva sau cineva ne vrea duşmani. În fine, asta e doar o simplă părere, pe care puteţi să o aruncaţi la coşul de gunoi, căci vine de la un băiat. Poate greşesc, poate nu ştiu ce vorbesc, dar măcar am spus totul din inimă. Yours truly, a follower. ;)
RăspundețiȘtergere"Ar trebui să căutăm nu doar a înţelege ce se întâmplă, dar şi cauza, apoi s-o rezolvăm. "
ȘtergereDe acord, insa o data ce procesul asta se repeta de nenumarate ori,deja e clar ca ceva lipseste de-acolo,ceva ce nu poate fi inlocuit sau construit..acel "ceva" unic si indispensabil.
Ceva într-adevăr lipseşte, dar nu cred ca nu poate fi găsit, înlocuit, construit. Noi alegem cum vedem situaţia, cum ne-o implementăm în conştiinţă. Posibil ca "ceva"-ul acela sa lipsească pentru că noi nu-l vedem, poate am uitat cum să-l privin si trebuie să învăţăm din nou... Şi cel mai sigur e că ne vom lovi iar, şi iar, şi iar de el până când v-om deschide în sfârşit toţi ochii, nu doar cei biologici :D. Nu ştiu cum se va face asta, habar n-am, dar ar trebui să se înfăptuiască cât mai repede...
Ștergere