Sunt momente în care între noi tot ce e frumos dispare , nu ne mai dorim / alintăm sau respectăm , fiindu-ne imposibil să mai conturăm vreun viitor comun.
Azi nu-mi mai doresc să văd în tine jumătatea mea , nu-mi doresc să mă mai strângi în braţe sau să îmi vorbeşti.Nu vreau să mai fi tu băiatul care mă aşteaptă la colţul străzii plin de dor.Nu vreau să mă mai leg de tine printr-un gest anume , lacrimă sau faptă.
Azi vreau să înec toate sentimentele în cel mai adânc ocean fără să le mai recapăt vreodată.Îmi doresc să am puterea să spun "nu" înaintea privirii tale , căci numai astfel voi reuşi să pun odată capăt acestei furtuni dezlănţuite care s-a întins de atâta amar de vreme peste noi.
Am realizat că toată povestea de început a fost doar o iluzie.Am făcut prea multe sacrificii pentru .. pentru nimic :) M-aş pierde acum în detalii însă n-ar avea niciun rost pentru că tu şi eu ne-am stins de mult , ne-a dispărut farmecul şi sclipirea din ochi.
Atunci când totul părea doar o aventură ce nu se anunţa a deveni vreodată ceva stabil , îmi purtai respect demonstrându-mi clipă de clipă recunoştinţă pentru cele câteva zeci de minute din viaţa mea pe care ţi le ofeream ţie.Sufereai enorm că nu-ţi dau ocazia să rămâi alături de mine mai multă vreme .. Atunci când am hotărât însă să-ţi dedic tot timpul meu ţie s-au spulberat toate părţile de " bine " dinăuntrul tău , părţi ce m-ar fi legat de tine pe veci !
Fără îndoială mi-aş fi dorit să rămână totul încadrat în acel peisaj însă încă o data timpul a schimbat totul : pe tine , pe mine , tonul , vocea , atingerile , discuţiile , zâmbetul .
Deja simţurile noastre numai au aceeaşi intensitate , timpii respiraţiei noastre numai sunt concomitenti iar inima mea a încetat să mai bată cu aceeaşi voioşie atunci când vorbesc despre noi doi.
Am plecat de la premisa că nu ne vom minţi , că nu ne vom înşela nici măcar cu privirea şi că vom face tot posibilul să luăm în calcul părerile fiecăruia dintre noi înainte de a lua o decizie.Normal ! Toate s-au pierdut pe drum.Am încălcat amândoi micile " reguli cheie " , impertinenţa noastră ducându-ne aici , aproape în acea locaţie groaznică a cărei denumire începe cu F şi se încheie cu L .. Ai ghicit ? E vorba despre FINAL .
Eu nu vreau ca atunci când te gândeşti la mine să te judeci că m-ai pierdut , pentru că nu sunt un obiect care să-ţi cadă din buzunar.
Nu vreau să te plângi că nu m-ai preţuit , pentru că n-am valoare într-un peisaj economic.
Nu vreau să rosteşti discursuri despre cât de bine te completam , nu mă consider nici puzzle însă nici vreo integramă :)
Nu vreau să spui prietenilor tăi cât de bine mă pricepeam să te ascult , pentru că nu ţi-am fost profesor ori examinator.
Vreau doar ca în puţinele clipe când te vei mai gândi la mine , să realizezi că niciodată nu am vrut să par altceva , nu te-am lăsat atunci când ţi-a fost greu ( ceea ce e foarte important ) şi mai ales , să nu uiţi un lucru : Chiar am încercat să trec peste toate ... pentru tine!
Azi nu-mi mai doresc să văd în tine jumătatea mea , nu-mi doresc să mă mai strângi în braţe sau să îmi vorbeşti.Nu vreau să mai fi tu băiatul care mă aşteaptă la colţul străzii plin de dor.Nu vreau să mă mai leg de tine printr-un gest anume , lacrimă sau faptă.
Azi vreau să înec toate sentimentele în cel mai adânc ocean fără să le mai recapăt vreodată.Îmi doresc să am puterea să spun "nu" înaintea privirii tale , căci numai astfel voi reuşi să pun odată capăt acestei furtuni dezlănţuite care s-a întins de atâta amar de vreme peste noi.
Am realizat că toată povestea de început a fost doar o iluzie.Am făcut prea multe sacrificii pentru .. pentru nimic :) M-aş pierde acum în detalii însă n-ar avea niciun rost pentru că tu şi eu ne-am stins de mult , ne-a dispărut farmecul şi sclipirea din ochi.
Atunci când totul părea doar o aventură ce nu se anunţa a deveni vreodată ceva stabil , îmi purtai respect demonstrându-mi clipă de clipă recunoştinţă pentru cele câteva zeci de minute din viaţa mea pe care ţi le ofeream ţie.Sufereai enorm că nu-ţi dau ocazia să rămâi alături de mine mai multă vreme .. Atunci când am hotărât însă să-ţi dedic tot timpul meu ţie s-au spulberat toate părţile de " bine " dinăuntrul tău , părţi ce m-ar fi legat de tine pe veci !
Fără îndoială mi-aş fi dorit să rămână totul încadrat în acel peisaj însă încă o data timpul a schimbat totul : pe tine , pe mine , tonul , vocea , atingerile , discuţiile , zâmbetul .
Deja simţurile noastre numai au aceeaşi intensitate , timpii respiraţiei noastre numai sunt concomitenti iar inima mea a încetat să mai bată cu aceeaşi voioşie atunci când vorbesc despre noi doi.
Am plecat de la premisa că nu ne vom minţi , că nu ne vom înşela nici măcar cu privirea şi că vom face tot posibilul să luăm în calcul părerile fiecăruia dintre noi înainte de a lua o decizie.Normal ! Toate s-au pierdut pe drum.Am încălcat amândoi micile " reguli cheie " , impertinenţa noastră ducându-ne aici , aproape în acea locaţie groaznică a cărei denumire începe cu F şi se încheie cu L .. Ai ghicit ? E vorba despre FINAL .
Eu nu vreau ca atunci când te gândeşti la mine să te judeci că m-ai pierdut , pentru că nu sunt un obiect care să-ţi cadă din buzunar.
Nu vreau să te plângi că nu m-ai preţuit , pentru că n-am valoare într-un peisaj economic.
Nu vreau să rosteşti discursuri despre cât de bine te completam , nu mă consider nici puzzle însă nici vreo integramă :)
Nu vreau să spui prietenilor tăi cât de bine mă pricepeam să te ascult , pentru că nu ţi-am fost profesor ori examinator.
Vreau doar ca în puţinele clipe când te vei mai gândi la mine , să realizezi că niciodată nu am vrut să par altceva , nu te-am lăsat atunci când ţi-a fost greu ( ceea ce e foarte important ) şi mai ales , să nu uiţi un lucru : Chiar am încercat să trec peste toate ... pentru tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu