Inca o seara in care dorul de tine m-a cuprins...
M-a cuprins atat de tare si nu-mi da drumul de parca ar vrea sa-mi faca rau...
De parca ar fii prins viata si principalul sau scop este acelea de a ma sufoca...
De a stoarce si ultima picatura de viata si de a stoarce ultima particica din speranta ca te voi revedea cat mai curand.
Incep din nou lupta cu amintirile si sentimentele.Ma abtin din rasputeri ca gandurile rele sa nu-mi cutreiere mintea.
Tocmai s-a pornit inauntrul meu un nou razboi,de data aceasta insa, unul greu si lung.
Oriunde as privi , imaginea ta imi strafulgera privirea , fapt ce ma intristeaza din ce in ce mai tare.
E doar o iluzie.
As vrea sa intind usor mana si sa te pot atinge macar cateva secunde...Acest lucru mi-ar da putere sa lupt cu distanta inca ceva vreme.
Chiar mi-ar fii de folos...Tu esti arma fara de care nu pot lupta mai departe.Fara tine ma voi prabusi curand...Corpul meu se va izbii de pamantul umed si va ramane acolo.
Nimeni inafara de tine nu ma poate ridica de jos.Nimeni nu ma va putea readuce la viata.
Singura scapare este chiar sarutul tau...Atat de moale si catifelat...
Doar in clipa in care te voi atinge , convingandu-ma ca tot chinul s-a sfarsit , voi fii gata de o noua lupta .
Te voi privi in ochi iar mainile tale calde ma vor cuprinde usor.
Bratele tale ma vor purta pana in patul cu asternut moale iar tu imi vei ramane alaturi pe vecie.