Şi tot în vara aceea,am trecut pe strada ei
Tot aşa plutea în aer,un miros de flori de tei.
Pe când întorceam prvirea,ce mi-a fost dat să zăresc?
Un bărbat ţinea în braţe,pe femeia ce-o iubesc.
Şi mă tot uitam la el,cum îi fermeca privirea
Nu ştiam ce pot să fac,ca să nu mă pierd cu firea.
Să mă vadă nu vroiam,nu aş fi schimbat nimic
Nu mai aveam eu puterea s-o cobor sau s-o ridic.
Acum el îi poartă calea şi-o ridică sus,pe braţe
Şi ea după gâtul lui se grabeşte să se-agaţe.
Nu mai sunt eu cel spre care,râzand îndrepta privirea
Am rămas decât un nume sinonim cu despărţirea.
Trecuse mult timp de când,îmi aparţinuse mie
Dar în suflet tot o port,fără să îi cer chirie.
Şi mă mint că am uitat-o,c-a trecut mult timp de-atunci
Dar minciunile-s minciuni,orişicât ar fi de dulci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu