Un vis ca un dor.

Şi tot în vara aceea,am trecut pe strada ei

Tot aşa plutea în aer,un miros de flori de tei.

Pe când întorceam prvirea,ce mi-a fost dat să zăresc?

Un bărbat ţinea în braţe,pe femeia ce-o iubesc.

Şi mă tot uitam la el,cum îi fermeca privirea

Nu ştiam ce pot să fac,ca să nu mă pierd cu firea.

Să mă vadă nu vroiam,nu aş fi schimbat nimic

Nu mai aveam eu puterea s-o cobor sau s-o ridic.

Acum el îi poartă calea şi-o ridică sus,pe braţe

Şi ea după gâtul lui se grabeşte să se-agaţe.

Nu mai sunt eu cel spre care,râzand îndrepta privirea

Am rămas decât un nume sinonim cu despărţirea.

Trecuse mult timp de când,îmi aparţinuse mie

Dar în suflet tot o port,fără să îi cer chirie.

Şi mă mint că am uitat-o,c-a trecut mult timp de-atunci

Dar minciunile-s minciuni,orişicât ar fi de dulci.

Ultimul vals.

  
 Au fost zile-n care radiam de fericire,fiind convinsă că drumul meu se va împreuna cu-al tău şi că nu ne vom pierde la prima cotitură.Treptat,am fost dezamăgită văzând că drumul nostru e plin de obstacole şi parcă nefiind de-ajuns şi noi îl umplem cu noroi din când în când. 
 De la câteva minute de tristeţe,la nopţi nedormite încărcate de gânduri fumurii şi scene dramatice al căror efect au fost tocmai aceste brize reci ce trec peste noi,a fost doar un pas. 
 Am fost uniţi la fel ca două zale lipite-ntre ele ce n-au cum să se desprindă una de cealaltă chiar dacă posesorul îşi pierde din neatenţie bijuteria ce-i oferă un aer original gâtului sau maninii sale.Din păcate,astăzi  mâna mea tastează din instinct folosind verbele la trecut atunci când vorbesc despre noi,iar semnele mele de întrebare cu privire la acest fapt par a nu-şi mai găsi răspuns. 
 Simt cum îmbrăţişarea ta mă îngheaţă acum şi chiar dacă sunt conştientă de asta încerc să mă mint,confundând aceşti fiori cu cei ai dragostei de început.După cum vezi,nu funcţionează însă. 
 Eu sunt tot aici,ascultând aceleaşi linii melodice lente pe ale căror ritmuri lacrimile mele continuă să valseze,având ca ring de dans obrajii mei ce ard din ce în ce mai tare,uscându-le înainte să apuce să-şi finalizeze spectacolul.