miercuri, 28 martie 2012

Sentiment.


Simti ca e tot ce vrei sa ai , sa castigi si sa nu pierzi niciodata in aceasta viata.
Stii foarte bine ca ea e facuta pentru tine , insa parca nu te intelege si in naivitatea ei isi ocoleste destinul amarandu-si de bunavoie soarta.
Pare ca nu vrea sa inteleaga ce vrei sa-i spui , refuza sa-ti desluseasca cuvintele.
Te conduce spre infern cu fiecare pas ce o indeparteaza de tine,cu fiecare refuz .. dar furia ta dispare atunci cand o vezi cum plange,cum se critica si se invinovateste mai mult decat trebuie.
Iti dai seama ca nu ii esti indiferent , ca are motive intemeiate pentru care ia sau nu anumite decizii.
Pare atat de puternica , cand defapt e doar o copila in al carei suflet se ascunde o profunda teama ce va domni peste imparatia sufletului ei probabil pentru totdeauna.

sâmbătă, 17 martie 2012

Tu pentru mine..

Esti esenta dulceaga din amar.
Soarele de dupa ploaie.
Zambetul de dupa plans.
Esti ultima picatura de verde din nuantele toamnei.
Prima raza de lumina dupa o noapte neagra.
Intaia imagine ce as vrea sa-mi apara in fata dupa ani intregi fara vedere.
Esti cel ce as vrea sa-mi dea primul sarut in fiecare dimineata , si ultimul inainte de moarte.
Esti albastrul clar al cerului dupa o furtuna crunta.
Adierea usoara de vant intr-o arsita ucigatoare.
Picatura de apa ce-mi cruta viata cand ma ratacesc prin desertul asta cotidian nemarginit.
Cel mai pretios diamant slefuit vreodata.
Esti raspunsul meu la orice intrebare.
Scanteia ce aprinde focul chiar si atunci cand ploua .
Esti singura urma de iubire ce reuseste sa tradeze siret ura.


Esti farama de "posibil" ce se ascunde sub mantia "imposibilului".
Esti calea mea cea dreapta cand o apuc pe drum gresit.



duminică, 11 martie 2012

Si tie ti se intampla !

Uneori gresim , ne lasam purtati de cuvinte si pierdem.
Uitam sa gandim de doua ori inainte sa luam o decizie. 
Avem mereu grija sa nu-i mintim pe cei din jurul nostru , insa ne mintim pe noi insine.
Tindem sa credem ca lucrurile sunt simple , ca orice vis poate deveni realitate in cazul in care credem in el , ca putem scoate si introduce in povestea vietii noastre ce personaje ne dorim noi.
Vrem sa credem ca e usor sa fi fericit , sa uiti de probleme , ca soarta ti-o croiesti dupa bunul plac .
Incercam sa repetam un lucru de mai multe ori cu voce tare , crezand ca asa aluneca in credibil.
Si poate unele trucuri ieftine din toate astea functioneaza in anumite circumstante , insa cand vine vorba de dragoste n-ai nicio sansa !
In suflet iti intra cu adevarat doar cel ce vrea sa te cunoasca si din prisma defectelor , cel caruia nu-i pasa daca esti sau nu arajata cand ii e dor de tine , cel care nu te suna numai cand are nevoie de tine , cel ce nu te uita cand iese cu prietenii sai si multe alte detalii mici care chiar conteaza.


PS: Credeam ca e tragic sa nu ai incredere in ceilalti. Dar cum e cand nu mai ai incredere nici macar in tine? :)

miercuri, 7 martie 2012

Azi esti sus .. maine cazi.

Nu am sa inteleg viata asta niciodata.
Azi te ridica pana la cer , facandu-te sa crezi ca ai lumea la picioare iar maine te izbeste cu putere de trotuarul rece , fara sa apuci macar sa simti gustul fericirii .
Tu , Viata ! De ce imi oferi persoane pe care le consider trecutul , prezentul si viitorul meu , daca ele ma vor rani in urmatoarea secunda ?
Iar tu de ce ma lasi , Soarta , sa ma incred in cuvinte de fiecare data ?
Lasati-ma cu totii sa cad , sa nu ma mai pot ridica. 
Lasati-ma sa platesc pentru greselile mele , pentru naivitatea mea , pentru tentativa esuata de optimism.
Nu mai inteleg de ce unii te pretuiesc si te-ar pastra ca pe o piesa de muzeu , dar ceva te impiedica sa ajungi vreodata pe acelasi drum cu vreunul dintre ei , iar altora li te oferi pe tava si sfarsesti in regrete si lacrimi ca de fiecare data.
De ce in lumea asta conteaza asa mult " ambalajul " chiar daca e gol pe dinauntru ?
De ce nu ne invatam minte niciodata ? 
Oare de ce nu intelegem ca "acela cu ceva aparte" e doar in capul nostru , ca defapt trebuie sa duci o lupta crancena sa modelezi un caracter in functie de al tau ? (cu riscul sa nu-ti iasa)
Cand o sa invat sa ma resemnez atunci cand timpul ma mai loveste cu cate o palma ?
Cand o sa invat ca in spatele cuvintelor dulci , poate in mintea celui ce-mi vorbeste sunt numai ganduri amare?
Cand o sa inteleg ca ma mint singura ? ca lacrimile ce le sterg acum de pe obraz , ascunzandu-le de exterior  , pe interior vor ramane inca acolo?