Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.

   Uneori simt ca sunt un demon pierdut prin aceasta lume ravasita.

Simt ca fac prea mult rau celor din jurul meu , ca nu stiu sa aleg calea cea buna si in bratele cui sa ma adapostesc , ca arunc in jurul meu mii de intrebari si le gasesc la mult prea putine raspuns.

   Parca zi de zi calc prin cioburile nesigurantei si trag spre negura singuratatii din ce in ce mai mult.

   Realizez insa ca e complicat sa traiesti o iubire adevarata , o gasesti greu.. Sincer , cred ca o simti doar o singura data in viata.

   Eu nu mai cred in arta schimbarii ! Nu mai cred in cuvinte , promisiuni si alte articole din categorii asemanatoare.

   Gustul fericirii nu l-am mai simtit de foarte multa vreme.Si aici nu ma refer la un zambet oarecare aruncat pe chipul meu intr-o zi de vara , provocat de un lucru ce-mi starneste admiratia.

Ma refer la momentul cand iti salta inima de fericire , cand simti cu adevarat ca traiesti , ca esti iubit din tot sufletul si la randul tau deasemenea , simti ca ti-ai pune viata in palmele celui de langa tine.

   Am invatat ca degeaba trec multe persoane prin viata ta , degeaba esti cautat , iubit si respectat de zeci de mii de suflete , daca toate astea nu vin la un moment dat de la o singura persoana care pentru tine intruchipeaza lumea toata si cu toate astea e atat de speciala pentru tine , distincta din orice punct de vedere intre toti ceilalti.Persoana aia care te cutremura cu privirea si te face sa plangi cu lacrimi care parca iti ard obrajii la gandul ca ai putea s-o pierzi vreodata , indiferent ce implica asta.

   Au fost persoane in jurul meu care ar fi dat orice sa le ofer sansa sa-mi demonstreze ca sunt unica in ochii lor , dar eu am gresit neoferindu-le nici macar 5 minute din a mea viata.

   Iar altora .. le-am oferit zile intregi , saptamani , luni , prin care nu au facut altceva decat sa-mi sfarame sufletul , sa ma faca sa-mi pierd curajul , sperantele ... care m-au invatat ca gresesc daca pun suflet in  toate si care au stors si ultima picatura de "bine" ce s-ar fi putut distinge in ochii mei.

   Cu toate astea nu-mi pare rau , pentru ca nu-mi doresc un drum acoperit cu puf ori diamante.

    As vrea sa-mi fie calea presarata cu trandafiri , insa sa le simt spinii din cand in cand .Greutatile si deceptiile te fac mai puternic , te invata sa-ti stabilesti limite si sa iti recapeti forta interioara de a merge mai departe atunci cand nimeni nu mai spera la asta.