Ai să primeşti , doar dacă oferi şi tu iubire-n schimb.

    Eu nu-ţi cer soarele sau luna de pe cer.Mă mulţumesc cu tine , cu firea ta , cu vocea ta caldă care mă linişteşte atunci când mă agit mult prea tare pentru lucruri minore , şi cu braţele tale puternice care mă ţin strâns atunci când am cea mai mare nevoie. 
    Nu-ţi voi cere să-ţi laşi toţi prietenii pentru mine.Am învăţat că acest sacrificiu constituie de fapt o lipsă de maturitate din partea celui ce îl solicită. 
    Nu vreau să-mi aduci flori în fiecare zi . Eu nu aştept de la tine buchete întregi de flori sau mesaje seci , pe care să nu le pot păstra sau nici măcar să nu-mi doresc s-o fac. 
    Eu nu vreau să împarţi cu mine tot ce ai.Vreau să îţi împarţi cu mine doar inima , să mă laşi să pătrund în al tău suflet .Vreau să împărţim pe jumătate fiecare moment de linişte în care mă priveşti adânc , fiecare sărut şi fiecare îmbrăţişare. 
    Nu vreau să ştie o lume întreagă ce simţi tu pentru mine.În adâncul sufletului meu ştiu că în fiecare moment cineva se gândeşte la mine , aşteptând cu mâna pe telefon nerăbdător să primească un semn şi o veste cât se poate de bună.Ştiu că există cineva care e gata să-mi sară în ajutor oricând , şi să facă orice îi stă în putinţă pentru a ajunge cât mai repede la mine oricât aş fi de departe . 
    Ştiu că există cineva căruia îi e dor de mine dacă îi lipsesc din braţe , chiar dacă i-am fost alături până în urmă cu câteva minute.Ştiu că acelui "cineva" îi ia foc inima atunci când mă vede tristă , că în interiorul lui se declanşează adevărate lupte cu sine atunci când îmi greşeşte , că ar face orice să mă facă să mă simt cea mai fericită fată de pe acest pământ. 
  
                                                     Acel "cineva" eşti tu . 
  
    Cel care a luptat spre a mă avea aşa cum nimeni altul nu a mai făcut-o. 
    Tu , cel care mi-a fost alături de fiecare dată , cel care nu şi-a pierdut niciodată speranţa că îi voi aparţine. 
 Cel care mă ţine de mână şi e mereu cu capul sus fără să regrete vreodată că m-a ales pe mine sau a se gândi că sunt mii de fete mai bune . 
    N-am crezut niciodată că încape într-un singur om atâta optimism , că cineva ar renunţa complet la orgoliu doar pentru a mă câştiga pe mine cu orice preţ , că există un om care să îmi semene într-o aşa măsură  , atât la gesturi cât şi în gânduri. 
  
 Îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut şi faci în continuare pentru mine. 
 Pentru că ai o răbdare de fier şi mai ales pentru că mi-ai păstrat întotdeauna un loc bine rezervat în braţele tale , de câte ori am simţit nevoia să plec sau să mă întorc ! Acum , nu-mi rămâne decât să cred în cuvintele tale , să învăţ să-mi educ încăpăţânarea ştiind că-mi vrei binele mai mult decât oricine şi să nu te părăsesc niciodată ! 

Esenţă şi aparenţă.

    Care e primul tău gând când te trezeşti brusc dimineaţa ?
    Al cui e chipul care parcă se întrezăreşte în cana de cafea ?
    Către cine îţi zboară mintea când priveşti pe geam fără să mai clipeşti , şi uiţi să revii la realitate ?
 Atunci când refuzi să crezi în iubire , lucrurile astea par întâmplătoare. E atât de simplu să eviţi o obsesie prin ignoranţă !
    Atunci când însă convingerile tale sunt atât de puternice referitor la sentimente , parcă toate se întâmplă cu un rost anume.
    Primul gând ce sparge negura dimineţii îl înfăţişează pe " el " , cel pe care ţi l-ai dorit atât de tare şi continui să o faci ignorându-i părţile întunecate pe care acesta le ascunde , doar pentru că în sinea ta îl construieşti atât de misterios şi plin de charismă încât ar putea cu un dram de imaginaţie să alunece foarte uşor în fantastic.
    Aşa cum un autor de poveşti îşi construieşte propriul personaj căruia îi atribuie atât trăsături morale , cât şi fizice , la fel şi tu ţi-l închipui pe el înclinând spre perfecţiune din orice punct de vedere . Din păcate însă , odată ce ai ocazia să-ţi cunoşti într-adevăr " personajul " tău de vis , realizezi că transpunerea ta nu corespunde prea mult cu realitatea , acesta deţinând de fapt mult mai puţine părţi bune decât îţi imaginai .
    Vezi , asta se numeşte naivitate sau imaturitate . Pe parcurs ce înaintez pe calea destinată vieţii mele încerc să mă vindec de această slăbiciune din răsputeri. Încep să cred că e o regulă fundamentală în această viaţă să înveţi să îţi stăpâneşti emoţiile şi să tragi concluzii abia după ce cunoşti cu adevărat măcar o parte a trăsăturilor caracterului unei persoane.
    În caz contrar , sfârşeşti de fiecare dată dezamăgit ! Rămân multe urme , răni deschise şi dureri în suflet atunci când realizezi că nu iubeşti pe cine trebuie , că te-ai lăsat dus de val , retrăgându-te în braţele cuiva într-o perioadă agitată din viaţa ta cu un anumit scop şi că dintr-o joacă ai ajuns să te pierzi în gânduri spre a-ţi da seama cine şi cum s-ar putea schimba , ca în final relaţia să "meargă".
    Aceste mici retuşuri după părerea mea durează un timp scurt . De la o vârstă caracterul fiecărui om e într-o mare proporţie format , acesta fiind destul de greu de schimbat sau modelat în funcţie de anumiţi factori. Atunci când conştientizezi că e destul de riscant să încerci să aplici fenomenul schimbării asupra unei persoane , alegi să pleci , ştiind că în lumea asta atât de mare pentru fiecare dintre noi există " cealaltă jumătate " , care într-adevăr va întruchipa ceea ce cauţi : un zâmbet când eşti la capătul puterilor , susţinere atunci când simţi că îţi pierzi echilibrul , o vorbă încurajatoare atunci când ai dat greşi şi o îmbrăţişare fermă şi în acelaşi timp caldă , atunci când ai cea mai mare nevoie de protecţie !

Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.

   Uneori simt ca sunt un demon pierdut prin aceasta lume ravasita.

Simt ca fac prea mult rau celor din jurul meu , ca nu stiu sa aleg calea cea buna si in bratele cui sa ma adapostesc , ca arunc in jurul meu mii de intrebari si le gasesc la mult prea putine raspuns.

   Parca zi de zi calc prin cioburile nesigurantei si trag spre negura singuratatii din ce in ce mai mult.

   Realizez insa ca e complicat sa traiesti o iubire adevarata , o gasesti greu.. Sincer , cred ca o simti doar o singura data in viata.

   Eu nu mai cred in arta schimbarii ! Nu mai cred in cuvinte , promisiuni si alte articole din categorii asemanatoare.

   Gustul fericirii nu l-am mai simtit de foarte multa vreme.Si aici nu ma refer la un zambet oarecare aruncat pe chipul meu intr-o zi de vara , provocat de un lucru ce-mi starneste admiratia.

Ma refer la momentul cand iti salta inima de fericire , cand simti cu adevarat ca traiesti , ca esti iubit din tot sufletul si la randul tau deasemenea , simti ca ti-ai pune viata in palmele celui de langa tine.

   Am invatat ca degeaba trec multe persoane prin viata ta , degeaba esti cautat , iubit si respectat de zeci de mii de suflete , daca toate astea nu vin la un moment dat de la o singura persoana care pentru tine intruchipeaza lumea toata si cu toate astea e atat de speciala pentru tine , distincta din orice punct de vedere intre toti ceilalti.Persoana aia care te cutremura cu privirea si te face sa plangi cu lacrimi care parca iti ard obrajii la gandul ca ai putea s-o pierzi vreodata , indiferent ce implica asta.

   Au fost persoane in jurul meu care ar fi dat orice sa le ofer sansa sa-mi demonstreze ca sunt unica in ochii lor , dar eu am gresit neoferindu-le nici macar 5 minute din a mea viata.

   Iar altora .. le-am oferit zile intregi , saptamani , luni , prin care nu au facut altceva decat sa-mi sfarame sufletul , sa ma faca sa-mi pierd curajul , sperantele ... care m-au invatat ca gresesc daca pun suflet in  toate si care au stors si ultima picatura de "bine" ce s-ar fi putut distinge in ochii mei.

   Cu toate astea nu-mi pare rau , pentru ca nu-mi doresc un drum acoperit cu puf ori diamante.

    As vrea sa-mi fie calea presarata cu trandafiri , insa sa le simt spinii din cand in cand .Greutatile si deceptiile te fac mai puternic , te invata sa-ti stabilesti limite si sa iti recapeti forta interioara de a merge mai departe atunci cand nimeni nu mai spera la asta.