luni, 7 mai 2012

Esenţă şi aparenţă.

    Care e primul tău gând când te trezeşti brusc dimineaţa ?
    Al cui e chipul care parcă se întrezăreşte în cana de cafea ?
    Către cine îţi zboară mintea când priveşti pe geam fără să mai clipeşti , şi uiţi să revii la realitate ?
 Atunci când refuzi să crezi în iubire , lucrurile astea par întâmplătoare. E atât de simplu să eviţi o obsesie prin ignoranţă !
    Atunci când însă convingerile tale sunt atât de puternice referitor la sentimente , parcă toate se întâmplă cu un rost anume.
    Primul gând ce sparge negura dimineţii îl înfăţişează pe " el " , cel pe care ţi l-ai dorit atât de tare şi continui să o faci ignorându-i părţile întunecate pe care acesta le ascunde , doar pentru că în sinea ta îl construieşti atât de misterios şi plin de charismă încât ar putea cu un dram de imaginaţie să alunece foarte uşor în fantastic.
    Aşa cum un autor de poveşti îşi construieşte propriul personaj căruia îi atribuie atât trăsături morale , cât şi fizice , la fel şi tu ţi-l închipui pe el înclinând spre perfecţiune din orice punct de vedere . Din păcate însă , odată ce ai ocazia să-ţi cunoşti într-adevăr " personajul " tău de vis , realizezi că transpunerea ta nu corespunde prea mult cu realitatea , acesta deţinând de fapt mult mai puţine părţi bune decât îţi imaginai .
    Vezi , asta se numeşte naivitate sau imaturitate . Pe parcurs ce înaintez pe calea destinată vieţii mele încerc să mă vindec de această slăbiciune din răsputeri. Încep să cred că e o regulă fundamentală în această viaţă să înveţi să îţi stăpâneşti emoţiile şi să tragi concluzii abia după ce cunoşti cu adevărat măcar o parte a trăsăturilor caracterului unei persoane.
    În caz contrar , sfârşeşti de fiecare dată dezamăgit ! Rămân multe urme , răni deschise şi dureri în suflet atunci când realizezi că nu iubeşti pe cine trebuie , că te-ai lăsat dus de val , retrăgându-te în braţele cuiva într-o perioadă agitată din viaţa ta cu un anumit scop şi că dintr-o joacă ai ajuns să te pierzi în gânduri spre a-ţi da seama cine şi cum s-ar putea schimba , ca în final relaţia să "meargă".
    Aceste mici retuşuri după părerea mea durează un timp scurt . De la o vârstă caracterul fiecărui om e într-o mare proporţie format , acesta fiind destul de greu de schimbat sau modelat în funcţie de anumiţi factori. Atunci când conştientizezi că e destul de riscant să încerci să aplici fenomenul schimbării asupra unei persoane , alegi să pleci , ştiind că în lumea asta atât de mare pentru fiecare dintre noi există " cealaltă jumătate " , care într-adevăr va întruchipa ceea ce cauţi : un zâmbet când eşti la capătul puterilor , susţinere atunci când simţi că îţi pierzi echilibrul , o vorbă încurajatoare atunci când ai dat greşi şi o îmbrăţişare fermă şi în acelaşi timp caldă , atunci când ai cea mai mare nevoie de protecţie !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu